Geneza 27-29

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Binecuvântarea lui Esau

27 Isaac îmbătrânise şi ochii^(A) îi slăbiseră, aşa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, şi i-a zis: „Fiule!” „Iată-mă”, i-a răspuns el. ² Isaac a zis: „Iată, am îmbătrânit şi nu^(B) ştiu ziua morţii mele. ³ Acum^(C) dar, te rog, ia-ţi armele, tolba şi arcul, du-te la câmp şi adu-mi vânat. ⁴ Fă-mi o mâncare, cum îmi place mie, şi adu-mi s-o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul^(D) meu înainte de a muri.” ⁵ Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Şi Esau s-a dus la câmp, ca să prindă vânatul şi să-l aducă. ⁶ Apoi, Rebeca a zis fiului său Iacov: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau: ⁷ ‘Adu-mi vânat şi fă-mi o mâncare ca să mănânc, şi te voi binecuvânta înaintea Domnului, înainte de moartea mea.’ ⁸ Acum, fiule, ascultă^(E) sfatul meu şi fă ce îţi poruncesc. ⁹ Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare^(F) gustoasă, cum îi place; ¹⁰ tu ai s-o duci tatălui tău s-o mănânce, ca să te binecuvânteze^(G) înainte de moartea lui.” ¹¹ Iacov a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu Esau^(H) este păros, iar eu n-am păr deloc. ¹² Poate că tatăl meu mă va pipăi^(I) şi voi trece drept mincinos înaintea lui şi, în loc de binecuvântare, voi face să vină peste mine blestemul^(J).” ¹³ Mamă-sa i-a zis: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine^(K)! Ascultă numai sfatul meu şi du-te de adu-mi-i.” ¹⁴ Iacov s-a dus de i-a luat şi i-a adus mamei sale, care a făcut o mâncare^(L) cum îi plăcea tatălui său. ¹⁵ În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune^(M) ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă şi le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr. ¹⁶ I-a acoperit cu pielea iezilor mâinile şi gâtul, care erau fără păr. ¹⁷ Şi a dat în mâna fiului său Iacov mâncarea gustoasă şi pâinea pe care le pregătise. ¹⁸ El a venit la tatăl său şi a zis: „Tată!” „Iată-mă”, a zis Isaac. „Cine eşti tu, fiule?” ¹⁹ Iacov a răspuns tatălui său: „Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, şezi de mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvânteze^(N) sufletul tău!” ²⁰ Isaac a zis fiului său: „Cum, l-ai şi găsit, fiule?” Şi Iacov a răspuns: „Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos înainte.” ²¹ Isaac a zis lui Iacov: „Apropie-te dar, să te pipăi^(O), fiule, ca să ştiu dacă eşti cu adevărat fiul meu Esau sau nu.” ²² Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit şi a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau.” ²³ Nu l-a cunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase^(P), ca mâinile fratelui său Esau, şi l-a binecuvântat. ²⁴ Isaac a zis: „Tu eşti deci fiul meu Esau?” Şi Iacov a răspuns: „Eu sunt.” ²⁵ Isaac a zis: „Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te^(Q) binecuvânteze.” Iacov i-a adus, şi el a mâncat; i-a adus şi vin, şi a băut. ²⁶ Atunci, tatăl său, Isaac, i-a zis: „Apropie-te dar şi sărută-mă, fiule.”

²⁷ Iacov s-a apropiat şi l-a sărutat. Isaac a simţit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvântat şi a zis:

³⁰ Isaac sfârşise de binecuvântat pe Iacov şi abia plecase Iacov de la tatăl său Isaac, când fratele său Esau s-a întors de la vânătoare. ³¹ A făcut şi el o mâncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Şi a zis tatălui său: „Tată, scoală-te şi mănâncă^(Z) din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!” ³² Tatăl său Isaac i-a zis: „Cine eşti tu?” Şi el a răspuns: „Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau.” ³³ Isaac s-a înspăimântat foarte tare şi a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vânat şi mi l-a adus? Eu am mâncat din toate înainte de a veni tu şi l-am binecuvântat. De aceea va rămâne^(AA) binecuvântat.” ³⁴ Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari ţipete^(AB), pline de amărăciune, şi a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!” ³⁵ Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleşug şi ţi-a luat binecuvântarea.” ³⁶ Esau a zis: „Da, nu degeaba^(AC) i-au pus numele Iacov, căci m-a înşelat de două ori. Mi-a luat^(AD) dreptul de întâi născut şi iată-l acum că a venit de mi-a luat şi binecuvântarea!” Şi a zis: „N-ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?” ³⁷ Isaac a răspuns şi a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpân^(AE) peste tine şi i-am dat ca slujitori pe toţi fraţii lui, l-am înzestrat cu grâu^(AF) şi vin din belşug. Ce mai pot face oare pentru tine, fiule?” ³⁸ Esau a zis tatălui său: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!” Şi Esau a ridicat glasul şi a plâns^(AG).

³⁹ Tatăl său Isaac a răspuns şi i-a zis:

Esau urăşte pe Iacov

⁴¹ Esau a prins ură^(AK) pe Iacov din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Şi Esau zicea în inima sa: „Zilele^(AL) de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, şi apoi am^(AM) să ucid pe fratele meu Iacov.” ⁴² Şi au spus Rebecăi cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr, şi i-a zis: „Iată, fratele tău Esau vrea să se răzbune^(AN) pe tine, omorându-te. ⁴³ Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban, în^(AO) Haran, ⁴⁴ şi rămâi la el câtăva vreme, până se va potoli mânia fratelui tău, ⁴⁵ până va trece de la tine urgia fratelui tău şi va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amândoi într-o zi?” ⁴⁶ Rebeca a zis lui Isaac: „M-am^(AP) scârbit de viaţă din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov^(AQ) va lua o asemenea nevastă dintre fetele lui Het, dintre fetele ţării acesteia, la ce-mi mai este bună viaţa?”

Fuga lui Iacov în Mesopotamia

28 Isaac a chemat pe Iacov, l-a binecuvântat^(AR) şi i-a dat porunca aceasta: „Să^(AS) nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan. ² Scoală-te^(AT), du-te la Padan-Aram^(AU), în casa lui Betuel^(AV), tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o nevastă dintre fetele lui Laban^(AW), fratele mamei tale. ³ Dumnezeul^(AX) cel atotputernic^[b] să te binecuvânteze, să te facă să creşti şi să te înmulţeşti, ca să ajungi o ceată de noroade! ⁴ Să-ţi dea binecuvântarea^(AY) lui Avraam, ţie şi seminţei tale cu tine, ca să stăpâneşti ţara în care locuieşti^(AZ) ca străin şi pe care a dat-o lui Avraam.” ⁵ Şi Isaac a trimis pe Iacov, care s-a dus la Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, Arameul, fratele Rebecăi, mama lui Iacov şi a lui Esau.

Esau mai ia o nevastă

⁶ Esau a văzut că Isaac binecuvântase pe Iacov şi-l trimisese la Padan-Aram, ca să-şi ia nevastă de acolo, şi că, binecuvântându-l, îi dăduse porunca aceasta: „Să nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.” ⁷ A văzut că Iacov ascultase de tatăl său şi de mama sa şi plecase la Padan-Aram. ⁸ Esau a înţeles^(BA) astfel că fetele lui Canaan nu-i plăceau tatălui său Isaac. ⁹ Şi Esau s-a dus la Ismael. El a mai luat de nevastă, pe lângă nevestele pe care le avea, pe Mahalat^(BB), fata lui Ismael, fiul lui Avraam, şi sora lui Nebaiot^(BC).

Scara cerului

¹⁰ Iacov a plecat din Beer-Şeba^(BD) şi şi-a luat drumul spre Haran^(BE). ¹¹ A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătâi şi s-a culcat în locul acela. ¹² Şi a visat^(BF) o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii^(BG) lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe scara aceea. ¹³ Şi Domnul^(BH) stătea deasupra^[c] ei şi zicea: „Eu^(BI) sunt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Avraam şi Dumnezeul lui Isaac. Pământul^(BJ) pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale. ¹⁴ Sămânţa ta va fi ca pulberea^(BK) pământului; te vei întinde^(BL) la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine şi în sămânţa ta. ¹⁵ Iată, Eu^(BM) sunt cu tine; te voi păzi^(BN) pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce^(BO) înapoi în ţara aceasta, căci nu te voi părăsi^(BP) până^(BQ) nu voi împlini ce-ţi spun.” ¹⁶ Iacov s-a trezit din somn şi a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul^(BR) acesta, şi eu n-am ştiut.” ¹⁷ I-a fost frică şi a zis: „Cât de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!” ¹⁸ Şi Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătâi, a pus-o ca stâlp^(BS) de aducere-aminte şi a turnat^(BT) untdelemn pe vârful ei. ¹⁹ A dat locului^(BU) acestuia numele Betel^[d], dar mai înainte cetatea se chema Luz. ²⁰ Iacov^(BV) a făcut o juruinţă şi a zis: „Dacă^(BW) va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine^(BX) să mănânc şi haine să mă îmbrac ²¹ şi dacă mă voi întoarce^(BY) în pace în casa tatălui meu, atunci^(BZ) Domnul va fi Dumnezeul meu; ²² piatra aceasta pe care am pus-o ca stâlp de aducere-aminte va fi casa lui Dumnezeu^(CA) şi Îţi voi da a zecea parte din tot^(CB) ce-mi vei da.”

Iacov, la Laban

29 Iacov a pornit la drum şi s-a dus în ţara^(CC) celor ce locuiesc la Răsărit. ² S-a uitat înainte şi iată că pe câmp era o fântână, şi lângă ea erau trei turme de oi, care se odihneau, căci la fântâna aceasta obişnuiau ciobanii să-şi adape turmele. Şi piatra de pe gura fântânii era mare. ³ Toate turmele se strângeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fântânii, adăpau turmele şi apoi puneau piatra iarăşi la loc pe gura fântânii. ⁴ Iacov a zis păstorilor: „Fraţilor, de unde sunteţi?” „Din Haran”, au răspuns ei. ⁵ El le-a zis: „Cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor?” „Îl cunoaştem”, i-au răspuns ei. ⁶ El le-a zis: „Este^(CD) sănătos?” „Sănătos”, au răspuns ei. Şi tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile. ⁷ El a zis: „Iată, soarele este încă sus şi-i prea devreme ca să strângeţi vitele: adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le iarăşi.” ⁸ Ei au răspuns: „Nu putem până nu se vor strânge toate turmele; atunci se prăvăleşte piatra de pe gura fântânii şi vom adăpa oile.” ⁹ Pe când le vorbea el încă, vine Rahela^(CE) cu oile tatălui său, căci ea le păzea. ¹⁰ Când a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, şi turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit^(CF) piatra de pe gura fântânii şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale. ¹¹ Apoi Iacov a sărutat^(CG) pe Rahela şi a început să plângă tare. ¹² Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl^(CH) ei, că este fiul Rebecăi. Şi ea a dat fuga^(CI) de a spus tatălui său. ¹³ Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, i-a^(CJ) alergat înainte, l-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întâmplate. ¹⁴ Şi Laban i-a zis: „Cu adevărat^(CK), tu eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea!” Iacov a stat la Laban o lună.

Lea şi Rahela

¹⁵ Apoi Laban a zis lui Iacov: „Fiindcă eşti rudă cu mine, să-mi slujeşti oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?” ¹⁶ Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea şi cea mai mică, Rahela. ¹⁷ Lea avea ochii slabi, dar Rahela era frumoasă la statură şi mândră la faţă. ¹⁸ Iacov iubea pe Rahela şi a zis: „Îţi voi^(CL) sluji şapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.” ¹⁹ Şi Laban a răspuns: „Mai bine să ţi-o dau ţie, decât s-o dau altuia. Rămâi la mine!” ²⁰ Astfel, Iacov a slujit^(CM) şapte ani pentru Rahela; şi anii aceştia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea. ²¹ În urmă, Iacov a zis lui Laban: „Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru^(CN) la ea.” ²² Laban a adunat pe toţi oamenii locului şi a făcut un ospăţ^(CO). ²³ Seara, a luat pe fiică-sa Lea şi a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea. ²⁴ Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa. ²⁵ A doua zi dimineaţă, iată că era Lea. Atunci, Iacov a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înşelat?” ²⁶ Laban a răspuns: „În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tânără înaintea celei mai mari. ²⁷ Isprăveşte^(CP) săptămâna cu aceasta, şi-ţi vom da şi pe cealaltă pentru slujba pe care o vei mai face la mine alţi şapte ani.” ²⁸ Iacov a făcut aşa şi a isprăvit săptămâna cu Lea; apoi, Laban i-a dat de nevastă pe fiică-sa Rahela. ²⁹ Şi Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela pe roaba sa Bilha. ³⁰ Iacov a intrat şi la Rahela, pe care o iubea^(CQ) mai mult decât pe Lea, şi a mai slujit la Laban^(CR) alţi şapte ani.

Copiii făcuţi lui Iacov de Lea

³¹ Domnul a văzut^(CS) că Lea nu era iubită şi a făcut-o^(CT) să aibă copii, pe când Rahela era stearpă. ³² Lea a rămas însărcinată şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben (Vedeţi fiu); „căci”, a zis ea, „Domnul a văzut^(CU) mâhnirea mea, şi acum bărbatul meu are să mă iubească negreşit.” ³³ A rămas iarăşi însărcinată şi a născut un fiu şi a zis: „Domnul a auzit că nu eram iubită şi mi-a dat şi pe acesta.” De aceea, i-a pus numele Simeon (Ascultare). ³⁴ Iar a rămas însărcinată şi a născut un fiu şi a zis: „De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.” De aceea i-a pus numele Levi (Alipire). ³⁵ A rămas iarăşi însărcinată şi a născut un fiu, şi a zis: „De data aceasta, voi lăuda pe Domnul.” De aceea i-a pus numele^(CV) Iuda (Lăudat fie Domnul!). Şi a încetat să mai nască.